Despre piciorușe și încălțămintea copilului – Partea I

De ce nu ajuta incaltamintea de tip ortopedic dezvoltarea corecta a piciorului?

„Medicii trebuie sa descurajeze cumpărarea de către părinți a încălțărilor de tip ortopedic, acestea fiind scumpe pentru familie, dăunătoare pentru copil și o discreditare pentru profesia medicala”, concluziona în revista Pediatrics, Lynn T. Staheli (o somitate a ortopediei pediatrice) încă din 1991.

Cu toate acestea, încălțările de tip ortopedic (ghetuțele ortopedice, branțurile, ortezele, talonetele etc) sunt încă la moda în zilele noastre. Perpetuarea unor informații eronate și temerile nefondate ale părinților au dus la aceasta practică. Haideți sa încercăm să facem lumina în acest subiect și să elucidăm o parte dintre temeri.

Să începem cu câteva noțiuni de anatomie a piciorului. Precizez de la început ca termenul picior se referă doar la partea inferioara a membrului, adică de la articulația gleznei pana la vârful degetelor.

O alta mențiune este ca piciorul sugarului și al copilului mic este format din cartilaje și nu din oase ca în cazul adultului. Pe parcursul anilor, aceste cartilaje încep să se osifice, unul câte unul. Osificarea este completă abia în jurul vârstei de 18 ani. Orice forța, presiune constantă și susținută pusă pe un picior incomplet osificat, poate duce la deformări ale acestuia și pot avea consecințe grave.

Acum sa dezbatem principalele temeri care duc ca părinții sa apeleze la încălțămintea de tip ortopedic.

Cea mai frecventă îngrijorare este piciorul plat (platfus)

Mulți părinți se sperie de piciorul plat al copilului, însă acesta este normal la copii și chiar și în cazul unor adulți. Studii arată că 100% dintre copiii de 2 ani prezintă picior plat și doar 4% dintre copiii de 10 ani. Procentul scade dramatic odată cu inaintarea in vârstă, iar copiii din studiu nu au purtat încălțăminte ortopedică.

fatfoot1

Sursa foto:http://www.bravoballroomdancestudio.com/

Mulți copii nu au scobitură pentru că au articulații elastice. Scobitura se aplatizează când stau în picioare iar acestea par că se prăbușesc în interior, vârfurile orientându-se în exterior. Totuși, scobitura se vede când piciorul atârna liber sau copilul se ridica pe vârfuri.

flatfoot

Sursa foto:http://www.bravoballroomdancestudio.com/

Problemele apar doar în cazul copilului mare sau adultului care are picior plat rigid (lipsa de elasticitate în articulații), iar piciorul este dureros sau foarte plat.

Trebuie obligatoriu consult medical și în cazul unei scobituri prea adânci. Aceasta este mult mai probabil sa creeze disconfort mai târziu. Trebuie excluse anumite patologii neurologice care pot să asocieze un picior cu o scobitura adâncă.

Utilizarea unei “talonete” în cazul unui picior plat flexibil creează discomfort și este o risipă financiară! De asemenea trebuie ținut cont de faptul că în cazul unei probleme reale, nu talonetele de serie găsite în magazine sunt soluția – așa zisele „încălțări ortopedice”. Incălțările trebuie personalizate prin măsurători și evaluări ale amprentei plantare. Incaltamintea personalizată se prescrise în urma unui consult ortopedic.

O altă preocupare frecventă este mersul cu vârfurile în interior:screen_shot_2014-09-07_at_11-55-00_pm

Foarte mulți copii merg cu vârfurile în interior mai ales atunci când încep să facă primii pași. Nu e nimic de îngrijorat și la majoritatea acest tip de mers se corectează în timp fără tratament.

Sunt 3 situații când poziționarea vârfurilor spre interior trebui evaluată de medic:

1. Metatarsus varus sau piciorul în cârlig: este prezent de la naștere și este cauzat de poziția intrauterina (des întâlnit în cazul poziției pelviene). În majoritatea cazurilor, se vede o îmbunătățire considerabila în primele luni de viața. Sunt totuși cazuri în care piciorul este rigid și necesita tratament. Acesta consta în gips sau orteza și nu în ghetuțe de tip ortopedi,c care s-a dovedit ca nu aduc un beneficiu.

intoeing-in-children-stopy-do-wewnatrz

Sursa foto: http://rydepodiatry.com.au/common-conditions/forefoot-conditions/intoeing-pigeon-toes/

 

2. Torsiunea tibială: răsucirea gambei spre interior, deși e considerată o varietate a normalului, ar trebui urmărită medical în primii ani de viața. Întrucât defectul nu vine de la nivelul piciorului, ci de la nivelul genunchiului: atelele, ortezele sau purtarea pantofilor invers nu corectează răsucirea și, de fapt, pot fi dăunătoare.

intern1

Sursa foto: http://rydepodiatry.com.au/common-conditions/forefoot-conditions/intoeing-pigeon-toes/

 

3. Torsiunea femurală: răsucirea femurului, ce determina rotirea în interior a întregului membru inferior. Cauza acestei torsiuni nu este clara însă pare sa afecteze cel mai adesea copiii cu vârsta intre 3-7 ani. S-a constatat ca majoritatea cazurilor se rezolva spontan înaintea vârstei de 10 ani. Copilul cu această anomalie stă în șezut într-o poziție caracteristică, aşezat între membrele inferioare, acestea formează un „w”. Este singurul mod în care pot sta confortabil, pentru că nu pot rota extern coapsele.

intoeing-gait

Sursa foto:http://kidsorthopedic.com/diseases/in-toeing-gait/

La fel ca în cazul torsiunii tibiale, întrucât defectul nu este la nivelul piciorului, purtarea încălțărilor de tip ortopedic este inutilă. Se vor recomanda exerciții cu rotație externă activă: balet, patinaj, mers pe bicicletă.

Mersul pe vârfuri este o alta îngrijorare a părinților, însă acesta este întâlnit deseori în primii 2 ani de mers (între 1-3 ani). El este, de cele mai multe ori, un obicei care nu necesită tratament sau atenţie specială. Dacă persistă, poate fi vorba de un obicei de mers pe degete, în care, cu copilul relaxat, piciorul poate fi dus ușor în totalitate pe sol. Atunci cand piciorul nu poate fi pus în totalitate pe sol, se indica un consult ortopedic pentru a exclude un tendon ahilean rigid congenital. Dacă mersul pe vârfuri se intensifică în fugă, iar reflexele osteo-tendinoase sunt vii, atunci se impune un consult neurologic. Atenție și la copiii care au folosit mult premergătorul (care actual nu mai este recomandat). El poate duce o vreme la un mers pe vârfuri.

Trebuie menționat că majoritatea nou-născuților au un grad de deviere fie înăuntru, fie în afară a picioarelor. Aceste devieri sunt, în general, ușoare. Piciorul se poziționează ușor în poziția normală la manevrare și de cele mai multe ori. Ele au o evoluție favorabila spectaculoasă în primele luni de viața. Aceste mici devieri se rezolva cu mult înainte de primii pași. Nu necesită purtarea, mai ales la copilul care încă nu merge, de ghetuțe care susțin talpa și glezna în poziție fixă. De asemenea, purtarea de ghetuțe „ortopedice” când copilul merge, nu ajută la dezvoltarea mușchilor locali, și a creșterii stabilității gleznei. O comparație interesant de imaginat este : purtarea adultului, tot timpul, de clăpari de ski rigizi.

Există totuși o deviație grava, numita Varus equin. Aceasta este considerată o malformație congenitală, de multe ori diagnosticată intrauterin prin ecografiile din timpul sarcinii. Necesită consult și tratament de specialitate cât mai rapid. Rămasă netratată, aceasta malformație face mersul extrem de dureros și de multe ori chiar imposibil.

varus-esquin3

Sursa foto:https://www.spitalulmonza.ro/afectiune/piciorul-stramb-varus-equin/

 

Acum știm ca piciorul plat, mersul cu vârfurile în interior și chiar mersul pe vârfuri sunt în majoritatea cazurilor doar niște variante normale la un copil sănătos. Haideți sa vedem cum putem să susținem noi un mers sănătos.

Despre piciorușe și încălțămintea copilului – Partea II

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Calendar Cursuri

    There are no upcoming events at this time.

  • Subscribe to Blog via Email

    Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.