Displazia de dezvoltare a soldului

Anatomia solduluihip-anatomy-300px

Nu putem vorbi despre o afecțiune a soldului, înainte de a înțelege care sunt părțile componente ale

acestuia. Când vorbim despre articulația soldului (articulația coxo-femurala), acesta implica mai mult de cele doua oase (osul bazinului și femurul). SUnt implicate și structurile adiacente, respectiv: capsula articulara, ligamentele, tendoanele.

Potrivirea capului femural în accetabul (foseta în forma de semiluna a osului coxal) trebuie să fie perfectă, asemenea potrivirii unei chei în broasca. Aceasta potrivire necesita o structura și funcționare perfectă a tuturor componentelor implicate în mobilitate articulara.

normal-170pxsubluxation-170pxlow-dislocation-170pxhigh-dislocation-170px

Terminologia displazie de sold/luxație de sold.

Poate să fie derutant pentru un părinte multitudinea de termeni medicali folosiți pentru acesta patologie. E greu de înțeles ce este aceea o displazie și care e diferența intre acesta și o luxație.

Prin urmare, prin displazie se înțelege o dezvoltare anormala, în acest caz, o dezvoltare anormala a articulației soldului. Deci este o denumire generala, în care sunt incluse diferite grade de afectare, de la un contact scăzut intre cele doua oase, pana la ieșirea totala a capului femural din acetabul, moment în care se numește luxație de sold. Prezenta luxației de sold la naștere este extrem de rara și atunci când exista are caracter net familial. (sunt implicați factorii genetici). Cel mai des, luxația de sold este complicația unei displazi de sold nediagnosticate și netratate la timp. Atunci când copilul cu displazie de sold se ridica în picioare și încearcă sa meargă, exercita presiune crescuta pe articulație, și astfel capul femural iese total din acetabul.

Incidenta displaziei de sold

Patologia este inegal raspandita pe glob; in medie incidenta este de 3‰;

Are frecventa crescuta in : nordul Frantei; sudul Germaniei (in Germania  din 700.000 nasteri/an – 30.000 displazii luxante); nordul Italiei; vestul Europei (Ungaria, 27,5‰). Frecvenţa poate oscila la nou-născuţi între 188‰ (Canada) şi 0‰ (triburile Bantu din Africa).Nu se cunoaște incidenta exactă în Romania, multi autori o considera ca fiind intre 1-2‰.

Trebuie totuși menționat ca acesta patologie este practic neîntâlnită la rasa neagră și excepțional de rara la rasa galbena.

Displazia de dezvoltare a soldului are o distribuție inegala intre sexe, fetele fiind de pana la 8 ori mai frecvent afectate.

Este copilul meu predispus la displazia de dezvoltare a soldului?

În displazia de dezvoltare a şoldului, structurile care alcătuiesc articulaţia coxo-femurală sunt normale în timpul embriogenezei (atunci când aceste structuri se formeaza în viața intrauterina), devenind anormale ulterior, din motive variate: poziţie vicioasă a fătului intrauterin, prezentaţie anormală la naştere, laxitate ligamentară periarticulară. Poziție vicioasa intrauterina înseamnă orice a dus la dezvoltarea fătului într-un spațiu mai mic ca cel necesar: Oligohidramnios (cantitate insuficianta de lichid amniotic), sarcini multiple, fat macrosom (mare pentru vârsta gestationala) etc. Prezentatie anormala la naștere se refera la preventatia pelvina atunci cand nounascutul iese mai întâi cu picioarele.

O să insist pe laxitatea ligamentara pentru ca acesta teorie a schimbat modul în care medici privesc displazia soldului. Mult timp s-a folosit termenul de dispazie congenitala de sold sau luxație congenitala de sold. Congenital, înseamnă ceva ce e prezent încă din momentul nașterii și care nu poate să fie dobândit pe parcursul vieții. Prin urmare, mult timp s-a considerat ca un nounascut care nu prezintă displazie la momentul nașterii, nu poate sa o dezvolte ulterior. Totuși, încă din 1950 s-a observat o incidenta crescuta a displaziei în țările unde sugarii erau înfăşati în scutece legate „fedeleş“, de la umeri până la nivelul picioarelor spre deosebire de triburile Bantu din Africa unde acesta patologie nu exista. (în aceste triburi se practica purtarea nounascutului cu piciorușele depărtate, în poziția broscuță). Teoria laxității ligamentare a nounascutului este cea care a permis elucidarea acestor diferențe. Acesta laxitate de datorează unor hormoni (progesteron și relaxina )pe care mama în secretă în timpul sarcini și care au ca rol o creștere a acestei laxități, tocmai pentru a pregătii mama pentru nașterea naturala permițând o depărtare mai mare a oaselor bazinului în timpul expulsiei fătului. Acești hormoni trec în timpul vieții intrauterine și la făt și au acelas efect și asupra ligamentelor acestuia. Efectul pe păstrează pana aproape de 12 săptămâni de viața, deci exercitarea unei presiune crescute pe articulația soldului în acesta perioada, poate duce la o deplasare a capului femural înafara articulație. Acesta este motivul pentru care terminologia displaxze congenitala de sold a fost inlocuita cu displazia de dezvoltare soldului. Tot acesta teorie a putut sa explice incident mai mare a patologiei în rândul fetelor (hormonii respectivi au un efect mult ai mare asupra lor) și deasemenea predispozita familiara a bolii (se considera o predispoziție genetica de răspuns la acești hormoni)

Cum pot sa îmi dau seama dacă al meu copil are displazie de sold?

În formele uşoare sugarul poate să para perfect sănătos și sa nu prezinte nicio manifestare particulară. Totuși, în cazurile mai severe se poate observa o asimetrie a pliurilor pielii de pe fata posterioara a coapsei, mișcări reduse ale coapsei sau chiar inegalitate în lungimea membrelor. Atenție!!! aceste semne nu sunt vizibile atunci când displazia de sold este bilaterala. În cazul copilului mai mare (după 10luni) se poate observa o întârziere în dezvoltarea motorie, copilul nu merge în patru labe, nu reușește să se ridice în picioare sau în cazul în care a achiziționat deja mersul acesta este unul șchiopătat.

asimetrie

Studiile arata ca displazia de sold este întâlnită la 10-15% din copii cu atitudine tal şi piciorul tal valg. Ea se poate asocia şi cu alte afecţiuni, dintre care mai frecvent cu torticolis şi metatarsus adductus.

Prin urmare, dacă un copil prezinta factori de risc pentru displazie de sold (e fata, poziție vicioasa intrauterina, prezentatie pelvina, are cazuri de displazie de sold în familie) sau prezintă semne clinice (asimetrie la nivelul pliurilor, limitări ale mișcărilor articulare, torticolis sau deformări ale piciorului) atunci se impune un consult ortopedic. În urma examinării, acesta poate considera necesara efectuarea unor investigatii suplimentare.  Ecografia de sold  se face pentru copilul mai mic de 4 luni.  Radiografia de bazin  se adreseaza sugaruui mai mare de 4 luni. Aceste investigații au rolul de a pune un diagnostic de certitudine și de a stabili gradul de afectare. In funcție de care se stabilește conduita terapeutica.

În țara noastră mulți pediatri recomanda efectuarea de rutina, ca și investigație de screening, a ecografiei de sold la vârsta de 6 săptămâni. Acesta recomandare își găsește utilitatea pentru ca reușește sa diagnosticheze și cazurile ușoare care deși nu prezinta manifestări la vârsta mica, pot sa ducă la luxație de sold mai târziu. Inițierea precoce a tratamentului e esențială pentru a reduce cazurile de luxație de sold.

Ce pot face pentru a prevenii dezvoltarea unei luxații de sold la copilul meu?

Nu înfășați nou-nascutul

Obiceiul înfăşării trebuie să dispară, deoarece este prim factor favorizant extern (după naştere) în amplificarea modificărilor articulare şi periarticulare ale displaziei de şold, accelerând instalarea luxaţiei de şold. Acest obicei datează de pe vremea când profilaxia rahitismului nu se făcea sau era deficitară. Deasemenea laptele de vaca era folosit ca principala forma de hrana a sugarului. În aceea perioada rahitismul și prin urmare deformările osoase în aceasta boala erau extrem de frecvente. Prin înfășare, generaţii succesive au crezut ca așa sunt prevenite deformările membrelor. Din păcate, acesta metoda este încă răspândită în țara noastră, mai ales în mediul rural. Chiar și înfășarea după baie, trebuie sa dispară.

Purtați sugarul într-un sistem care permite poziția corecta a picioarelor

Sugarii africani care sunt purtaţi constant pe spatele, pieptul sau şoldul mamei, cu picioarele desfăcute, dezvoltă cu totul excepţional displazie de şold. Acest mod de a purta copilul, permite fixarea perfectă a capului femural în acetabul și nu pune presiune pe ligamente.

Defapt, fix aceeași poziție este folosită în tratamentul ortopedic al displaziei de dezvoltare a şoldului. Acesta constă în aplicarea unor aparate de abducţie (pernă Frejka, ham Pavlik, aparat de abducţie Graf-Mittelmeier etc.) Toate aceste dispozitive sunt dovedite ca previn dezvoltarea luxatiei de sold și permit dezvoltarea și maturarea corecta a soldului. Fiind dispozitive rigide și incomode pentru sugar, folosirea lor se face doar la recomandarea ortopedului și sub atenta lui supraveghere.

modele

Tocmai pentru ca sistemele de purtare sunt maleabile și ușor de folosit de către părinți, ele sunt în prezent recomandate de „International Hip Dysplasia Institute” ca metoda de prevenire a displaziei de sold. Recomandarea lor se bazează pe mai multe studii dintre care amintesc un studiu din Norvegia. Conform acestuia 90% din adulții care sunt supuși unei intervenții de protezare de sold ca urmare a unei displazii de sold, nu au fost niciodată diagnosticați în primul an de viața cu displazie de sold. Prin urmare riscul ca un sugar sa rămână nediagnosticat, este unul considerabil, iar consecințele pot să fie devastatoare. Un studiu relativ recent (2015) a adus pentru prima oara în discuție necesitatea unor masuri de sănătate publica pentru a promova purtatul sănătos al sugarului având ca și scop reducerea cazurilor de displazie de sold și prin urmare a luxațiilor de sold.

Din păcate, vorbim încă de o inițiativă la început de drum. Este un domeniu în care mai sunt necesare multe studii controlate clinic pana a se putea demonstra medical faptul ca purtatul sănătos la bebelușului ar putea prevenii luxația de sold. Deși este cunoscut și acceptat de literatura medicala de specialitate faptul ca în zonele unde purtatul sănătos este o tradiție, luxația de sold este o raritate, o relație de cauza-efect nu a putut să fie încă stabilită.

Bibliografie:

Sewell M, Eastwood DM. Screening and treatment in developmental dysplasia of the hip – where do we go from here? Intl. Orthop. 2011;35(9):1359-1367

Graham S, Manara J, Chokotho L, Harrison WJ. Back-carrying infants to prevent developmental hip dysplasia ans its sequelae: is a new public health initiative needed? J. Pediatr. Orthop. 2015;35(1):57-61.

Mahan S, Kasser JR. Does swaddling influence developmental dysplasia of the hip? Pediatrics. 2008;121:177-178.

http://www.viata-medicala.ro/*articleID_8797-dArt.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Calendar Cursuri

    There are no upcoming events at this time.

  • Subscribe to Blog via Email

    Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.