Vitamina D și bebelușii alăptați

Vitamina D este de fapt un hormon și se produce în organismul nostru sub influența razelor de soare UVB, aceasta fiind calea cea mai naturală, sursa principală pentru noi. Ca surse nutriționale, nu multe alimente conțin niveluri adecvate de vitamina D – de exemplu uleiul obținut din ficatul peștilor (cod, somon ș.a.), ouăle găinilor crescute în soare – de aceea se consideră necesară suplimentarea cu vitamina D sintetică. Se consideră de asemenea că deficiența de vitamina D este în directă legătură cu o expunere deficitară la soare, precum și anumite condiții geografice.
Această vitamină are multiple roluri, cea mai cunoscută fiind implicarea ei în metabolismul calciu-fosfor și osos, ducând prin lipsă la boala numită rahitism. Studii arată și alte efecte ale deficitului: schizofrenie, scleroză multiplă, deficite imunitare, depresie, diabet zaharat, anumite tipuri de cancer, astm, precum și diverse tipuri de imunodepresie.

Referitor la bebelușii alăptați:

Doza zilnică optimă recomandată – inclusiv prin protocolul de profilaxie al rahitismului aplicat și în țara noastră – este între 500-1000 UI.
se consideră că laptele matern conține mai puțin decât doza recomandată (variabil de la 5 la 136 UI).
Având în vedere că sursele nutriționale, în general, nu pot acoperi total necesarul de vitamina D (indiferent că vorbim despre lapte matern sau alte surse), se privește acest deficit in directă relație cu „deficitul” de soare
În cazul sugarilor, vitamina D are legătură, nu numai cu cantitatea primită prin alimentație, ci și cu depozitele formate pe parcursul sarcinii. Teoretic un sugar sănătos, născut la termen, în condiții ideale ar trebui să aibă suficientă rezervă cât să îi ajungă timp de 2 luni, fără a primi din altă sursă. De asemenea, vitamina D acumulată în timpul sarcinii precum și cea primită de mamă cât alăptează ar trebui să poată fi suficiente pentru susținerea necesarului fără suplimentare. Lucru mai greu de realizat în condițiile în care trăim actual.

Factorii geografici influențează și ei:
cu cât ne depărtăm de ecuator, cu atât razele de soare UVB nu mai sunt capabile să ducă la sinteza de vitamină D (de exemplu, la noi în țară între lunile noiembrie-martie nu se poate produce, iar cu cât avansăm mai mult spre Nord, cu atât sinteza scade și mai mult). Legat de acest lucru, se spune că unghiul la care intră razele de soare în atmosferă permite sau nu trecerea razelor UVB – ca metodă de testare „neștiințifică” ar fi mărimea umbrei persoanei, dacă este mai lungă decât persoana, atunci nivelul de UVB este foarte scăzut/absent.
de asemenea, altitudinea – la munte se produce mai multă vitamină D.
poluarea filtrează razele UVB.
legat de factorii geografici este și perioada anului: e important de știut că o mamă care a născut în martie-aprilie probabil avea niveluri de vitamina D mai scăzute decât cineva care a născut la începutul lunii septembrie, pentru că oricâtă expunere rezonabilă la soare ar fi avut pe timpul verii, cu siguranță rezervele erau pe terminate, la momentul nașterii copilului.

Legat de mama gravidă/care alăptează și de formarea resurselor ei de vitamina D mai este important:

Ritmul de viață, care ne ține în case/birouri mai ales la orele prânzului.
Al câtelea copil este – primul copil va avea o rezervă mai mare de vitamina D decât al doilea, al treilea etc.
Pigmentarea pielii – cei cu pielea deschisă la culoare produc mai repede vitamina D.
Folosirea de substanțe de protecție solară.
Ieșitul afară acoperită sau foarte îmbrăcată – obicei cultural.
Obezitatea sau supraponderabilitatea duce de asemenea la o cantitate scăzută de vitamină disponibilă sugarului prin lapte matern, sau din timpul sarcinii
Evident expunerea la soare nu trebuie să fie irațională. Nu sunt suficiente studii legate de durata necesară pentru a sintetiza suficientă vitamina D. Puținele informații susțin că este suficient jumătate din timpul necesar pentru a te înroși la soare (ceea ce poate fi vorba de câteva minute la persoane cu pielea albă la culoare); evident contează și suprafața corpului expusă, precum și ora. Rezonabil ar fi dimineața târziu, sau după amiaza devreme, respectând totuși intervalul orar 10-16, mai ales în zilele de vară, când riscul cancerului de piele este crescut.
Un consens există totuși între medici, mai ales dermatologi: un sugar sub 6 luni, (12 luni recomandarea OMS) nu ar trebui expus la soare direct datorită sensibilității crescute a pielii lui. Nu există un studiu care să lege cea mai mică durată de expunere la soare ce în același timp să ducă la o sinteza eficientă a vitaminei D cu minim risc de cancer al pielii.

Protocoalele actuale:

Se preferă pentru sugari suplimentarea cu vitamină D. Până acum, niciun studiu nu a descoperit vreun efect nociv pe termen lung sau scurt al administrării unei doze profilactice de 500 UI. Varianta a doua ar fi administrarea de preparate de vitamină D mamei care alăptează, în doze suficiente cât să treacă în laptele matern. Aici părerile sunt împărțite legate de forma de administrare a suplimentului. Par să fie suficiente între 4000-6000 UI/zi, pentru a atinge o doză adecvată și sugarului alăptat. Atenție însă, aceasta este doza maximă admisă pentru adult! Mulți nutriționiști și medici recomandă preparate care să conțină exclusiv vitamina D. Unii preferă variante mai naturale, cum ar fi produsele obținute din ulei de cod, dar aici se pune problema și a excesului de vitamină A conținut în aceste capsule, precum și a altor nutrienți, care nu ar trebui să fie în exces.

Trebuie menționat aici, de maximă importanță, este și faptul că la fel cum deficitul cauzează probleme, supradoza de vitamina D este la fel de dăunătoare, atât pentru mamă cât și pentru copil. Vitamina D este o vitamină liposolubilă și un exces rămâne în organism mai multă vreme cu toate dereglările cauzate de acest exces. De aceea mulți medici sunt reticenți în a recomanda doze mari femeilor și preferă să dea copilului doza minimă profilactică. Atenție însă: niciodată dacă s-a uitat o doză, următoarea nu trebuie să fie dublă pentru a recupera. De asemenea administrarea soluției sugarului ar trebui să se facă direct în guriță, nu altfel, nu se pun mai multe picături în linguriță în ideea că nu se știe exact cât primește.

Concluzia

Este că: pentru țara noastră, este nevoie de suplimentare a vitaminei D pentru toți sugarii alăptați, indiferent de metodă: fie prin administrarea directă a preparatelor speciale pentru sugari, fie prin asigurarea unei cantități suficient de mare de vitamină D pentru mama care alăptează, încă din timpul sarcinii – natural sau prin suplimente atunci când varianta naturală nu este de ajuns, cu precauție totuși pentru a nu ajunge la supradozare.

Bibliografie
1. http://www.llli.org/ba/nov02.html
2. http://www.llli.org/release/importancevitamind.html
3. Protocol anemie și rahitism la copil – Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului
4. http://www.vitamindcouncil.org/
5. Sursa imaginii “The sun1” by Lykaestria at the English language Wikipedia. Licensed under CC BY-SA 3.0 via Wikimedia Commons.